Viața începe după o relație toxică
Mă trezesc de dimineață. E weekend și după o perioadă lungă de timp, e bine. Nu mai e gălăgie la mine în suflet, nu mai sunt uși trântite, nu mai sunt nopți pierdute din cauza insomniilor ce-ți poartă numele. Nu mai am nici vocea răgușită de la atâta țipat după tine și la tine. E bine, sunt iarăși eu. Sau încep să fiu. Mă trezesc cu viață din pat, îmi prind părul într-un coc dezorganizat, îmi pun melodia preferată și continui. Mă spăl pe față și văd că cearcănele s-au mai dus, ochii nu îmi mai sunt plânși și acum am putere să zâmbesc. Mă duc în bucătărie să îmi fac cafeaua și îmi pun melodia preferată. O ascultam și când eram împreună, o știi. E aia pe care o ascultai și tu la birou. Dansez, cânt, mă bucur de tot. Cred că e prima dată după mult timp când îmi aud vocea.. vocea mea calmă, blândă și frumoasă. Nu aia care acum câteva luni era plină de venin și durere, plină de regrete și urlete multe. Îmi aprind o țigară și îmi beau cafeaua. Știi.. cafeaua are gust. Până nu de mult, nu avea. Obișnuiam să spuncă tu îi dădeai gustul, dar azi de fapt realizez că fericirea buzelor mele îi dă gustul. Nici numele tău nu mă mai strangulează. De fumat.. fumez la fel de mult. Te-ar deranja în continuare că fumez așa de mult? Tu ce îi mai țineai mamei partea când îmi spunea să mă las. Te-ai lăsat tu.. dar nu de fumat, ci de mine. Mă rog. Deschid telefonul, intru pe instagram și facebook, nimic interesant. Mi-a scris cineva, dar nu mă uit, nu-s încă pregătită să o iau de la îneput. Adică sunt, dar singură. Mă sună mama, vorbim. Stăm și vorbim, râdem, povestim. De mult n-am mai făcut asta. Parcă îmi era dor. Se simte bine. Nu știu cum, dar intru iar pe instagram și te găsesc acolo. N-am vrut, serios. Mă uit din curiozitate la ce ai mai postat, nimic interesant. Tu ce te-ai schimbat puțin. Ți-ai făcut un tatuaj și ți-ai pus lentile. Asta chiar mi se pare amuzant. Pe vremea când mă consideram a ta, urai tatuajele și de lentile îți era frică. Te-ai mai îngrășat puțin sau ai câștigat masă musculară, am auzit că te-ai reapucat de sală. Nu mă-ntreba de unde știu. Ți-ai schimbat și stilul vestimentar, parcă te prinde. Nu știu dacă ai pe cineva în viața ta, nici nu îmi pasă, sincer. Iar dacă ai, să dea Domnul să fiți fericiți. Nu mai vreau să mă răzbun, să te mai caut sau să fug după fantoma ta. Te-am îngropat de mult în cimitirul inimii mele. Îți mai aprind o lumânare.. dar rar. Chiar sper că ești bine, deși îmi datorezi să nu îți fie. Am trecut în sfârșit de rănile pe care mi le-ai provocat și de urmele pe care mi le-ai lăsat pe piele. Dacă ne întâlnim, am să-ți zâmbesc, n-am să mă feresc. Chiar sper că ești bine. Să ai grijă de tine. Te iubesc pentru totdeauna, așa cum ți-am promis. Doar că nu în felul ăla.