Dragă inimă

Dragă inimă,

Dacă aș putea, te-aș scoate odată din piept și ți-aș spune tot ce am trait, dar și simțit. Te-aș întreba dacă toata suferința mea a meritat pentru tine, dacă am meritat eu, și dacă are rost să ne continuăm relația. Și chiar de aș putea să te scot din piept și să te întreb, probabil că ai tăcea. Nu ți-ar păsa, în fine.

Nu pot să fac asta, dar tot aș vrea să îți vorbesc, să am parte de anumite răspunsuri, dar să te și sugrum în palma mea doar ca să îți aduc aminte că deși eu te-am creat, tot eu pot să te distrug. Și n-ai idee, inimă mârșavă, cum te-aș distruge uneori. Dragă inimă, îmi ești haină. Îmi ești haină, și străină, dar și cel mai mare inamic. Îmi ești mârșavă și murdară, și uneori tare aș mai vrea să scap de tine. Cui oare să i te dau doar ca să scap de tine, măcăr pentru o vreme? Când ai devenit așa de rece? Când m-ai trădat așa de tare?
Dragă inimă, te-ai transformat în Iuda, iar eu în Iisus. Doar că tu nu m-ai vândut pentru 30 de arginiți, ci pentru doar puțină fericire. Păcat că a fost și falsă, și puțină. Iar tu știai, dragă inimă. Știai pentu că mereu ți-am spus, dar ai fost și surdă și mută atât la rugămințile mele, cât și la durerile mele. Și toate durerile mele îți poartă numele. Știi, credeam că doar eu am puterea să te distrug și să te îngrop undeva departe, dar aparent au și alții puterea asta. Sau mai bine zis, tu le-ai dat puterea asta. Le-ai dat ușor, ușor puterea de a te distruge pe tine, dar și pe mine. Poate uneori m-au distrus mai mult pe mine decât pe tine, iar asta ți-a convenit. Ți-a convenit pentru că tu ai avut mai multe răni, mai puțin timp de a plânge și de a aștepta să te vindeci. Da, dragă inimă, m-ai vândut! M-ai vândut pe mai puțin de 30 de arginți și te-ai bucurat de fiecare clipă. Poate că într-o zi am să te vând și eu! Și-am să te vând la piață, pe un preț mai de nimic și primului venit. Aș vrea să te îneci și tu în propriul tău venin, să-i simți amarul și să mă blestemi. Să mă blestemi și să nu-mi uiți numele și tot pe mine să mă rogi să te vindec. Da, dragă inimă, îți doresc tot răul. Dar nu pentru totdeauna, ci doar pentru o scurtă perioadă de timp, căci știu că nu ai suporta și ai decide să mă părăsești. Te-ai sinucide, dragă inimă, și eu aș plânge la mormântul tău. Nu mă înțelege greșit, inimă, dar îmi ești datoare pentru toate dățile în care ai fost surdo-mută la tot ce mi se întâmpla. Îmi ești datoare pentru că doar eu am plâns odată cu tine atunci când mă rugai, pentru că doar eu ți-am cumpărat bandaje și pastile, pentru că doar eu am suferit odată cu tine. Dar ne-ai uitat trecutul. Ne-ai uitat istoria. M-ai îngropat adânc și m-ai căutat doar la durere. Știi, noi am trecut prin ploi și tunete, am rătăcit de mână amândouă și te-am strâns la piept când te-a durut. Adu-ți aminte, dragă inimă, că până și Dumnzeu a renunțat la îngerul lui favorit. L-a gonit pe Lucifer, deși era preferatul lui. Așa că nu îți face griji, mi-ar fi și mie ușor să te gonesc. Aș putea să fiu eu Dumnezeul tău, și tu să îmi fii Lucifer. Dar încerc să te înțeleg, să te iert mereu. Să îți port de grijă, să te bandajez și să-ți șterg lacrimile. Stai liniștită, dragă inimă, încă nu te părăsesc. Încă sunt aici să te feresc de toate, dar sper ca într-o zi să ai puterea să îmi ieși din piept și să-mi răspunzi la niște întrebări. Dar până atunci, nu voi înceta să te supravghez, a mea dragă Iudă.